Scurta istorie a artelor plastice în România

Carol Popp de Szathmári - Târgul Drăgaica
Carol Popp de Szathmári - Târgul Drăgaica

Oferit de https://damy.ro/

Până spre sfârşitul secolului 18 artele plastice în Ţările Române urmau două tradiţii distincte: cea bizantină și cea occidentală. Această divizare, chiar mai strictă în artă decât în arhitectură, unde interferenţele stilistice erau chiar frecvente, a fost cauzată de rigorile programelor iconografice impuse de religie, deşi, în unele biserici ortodoxe din Transilvania, se pot observa clar lucrări influenţate de curentele occidentale. Picturile de pe pereţii bisericilor princiare din Curtea de Argeş constituie una din cele mai impunătoare compoziţii de tip mural bizantin din secolul 14 şi un model pentru pictorii murali din Ţările Române şi Transilvania, integrată într-o adevărată şcoală de pictură. Pe lângă trăsăturile (modele arhetip şi canoanele imobile contemplative) împărţite în mod obişnuit cu întreagă lume est ortodoxă, pictura românească – pictură murală, miniaturile, gravurile liturgice are trăsăturile ei specifice.

Manastirea Stavropoleos
Manastirea Stavropoleos

Sculptură ocupă un loc modest în Evul mediu în principatele din afară arcului carpatic, monumentele de tip bizantin fiind în general lipsite de decoraţiuni sculptate.În Transilvania sculptura este subordonată stilului religios catolic abordat. Detaşarea de canoanele bizantine, caracteristic secolelor 17 şi 18, sculptura va atinge o culme în secolul 19 când caracterul laic a apărut în arte şi care mai târziu a fost adaptat vieţii moderne atât că subiect cât şi în tehnică sau curente artistice. La începutul anilor 40 din secolul 19, au apărut primii artişti români educaţi în vest, în principal în Germania, iar după 1850, moda franceză şi-a făcut loc în pictură.

Perioada interbelică în artele plastice româneşti

„Bărăția din Câmpulung” de Ion Negulici
„Bărăția din Câmpulung” de Ion Negulici

Perioada interbelică diversifică şi îmbogăţeşte pictura românească, care absoarbe experienţa impresionistă şi a altor curente. Printre numele cele mai cunoscute sunt Nicolae Tonitza, Francisc Şirato, Cămil Ressu şi Lucian Grigorescu. Merită să fie menţionate şi nume că Gheorghe Petraşcu, a cărui opera este caracterizată de natură materială a expresiei, eliminarea narativului din pictură, energia nobleţea atitudinii şi Theodor Pallady.

Perioada comunistă în artele plastice româneşti

Camil Ressu, Semnarea apelului pentru un pace într-o gospodărie colectivă. Expoziția Anuală de Stat 1952
Camil Ressu, Semnarea apelului pentru un pace într-o gospodărie colectivă. Expoziția Anuală de Stat 1952

Perioada comunistă a încercat să limiteze arta, ca şi în celelalte domenii, în cadrul dogmatismului ideologic, dar ca şi în alte părţi, subminarea canoanelor ideologice a luat forme diverse: cultivarea onirismului şi simbolismului de către Ion Ţuculescu, a sintezei cromatice de Alexandru Ciucurencu, a realismului esenţializat şi dramatic de Corneliu Baba. În sculptură artişti deosebiţi au fost Ion Jalea Corneliu Medrea şi Geza Vida, iar în sculptură monumentală şi Gheorghe Anghel a căror statui ale marilor personalităţi româneşti sunt remarcabile prin profunzimea spiritului.

Interviu despre „Arta plastică între Nistru şi Carpaţi” – În perioada 15 -29 oct. 2018, la Biblioteca Naţională a României.